Cu 11 milioane de capete de miei,anul acesta, România se situează pe locul al treilea în Europa, ceea ce potrivit tradiţiei de la noi în creşterea ovinelor, este o situaţie de normalitate.Paradoxul este că spre deosebire de acum câţiva ani când exportam masiv, în pieţele de desfacere pe care cu greu le-a cîştigat ţara noastră, nu mai găseşti picior de miel românesc. Explicaţia vine de la preşedintele patronatului crescătorilor şi exportatorilor de ovine din România şi este oarecum năucitoare: în ultimii trei ani producătorii au majorat preţurile cu 70%.Peste o săptămână catolicii sărbătoresc Paştele iar în peninsulă,principalul loc de desfacere pentru mieii româneşti, sunt la vânzare miei din Macedonia, Slovacia, Polonia şi chiar Bulgaria. Italienii vin să cumpere miei de la noi însă pleacă la fel cum au venit. Adică cu traista goală. Nu reuşesc să-i convingă pe producători să lase la preţ. Şi asta nu se întâmplă de ieri de azi, ci de trei ani încoace. “ În fiecare an de doi ani încoace, ăsta fiind al treilea an, se mărea cu 20%. Anul acesta la cei 40% au mai adăugat 30%, ceea ce este excesiv, astfel au blocat exportul în ţările tradiţionale, unde noi exportam de 15 ani.”, spune preşedintele patronatului crescătorilor şi exportatorilor de ovine din România, Mihai Vili Dumitriu. Prețurile mieilor la liber variază între 11 și 15 lei în viu iar cele mai scăzute prețuri pentru carcasă sunt de 20-22 de lei. Care este motivul acestor creșteri ? O explicaţie pe care intermediarii au găsit-o peste tot: “ anul ăsta a fost o iarnă grea. I-am hrănit cu furaje, de parcă i-ar hrăni cu aer în restul timpului” afirmă că i-au răspuns producătorii, Mihai Dumitriu. Iar confirmarea vine de la un crescător din zona Gălbinaşi. Ion Lupaşcu ne spune amărât că a trebuit să dea mai multe furaje, deci a avut cheltuieli mai mari prin urmare a crescut preţul faţă de anul trecut. Deși are 40 de miei de sacrificat pentru masa de paști nea Lupașcu nu vrea să cedeze insistențelor cumpărătorilor de a ieftini marfa, cu riscul de a nu o mai vinde. Socotelile pe care și le-a făcut îi arată că e musai să țină la preț ca să iasă și el cu ceva în câștig. “ Mi-am făcut unele calcule şi am mărit faţă de anul trecut cu 1-2 lei trebuie să mă aleg şi eu cu ceva” spune nea Lupaşcu. Iar înverșunarea crescătorilor particulari sau a celor din asociații de a ține prețurile ridicate se reflectă cel mai bine în abatoare. În abatorul de la Vernești, primul modernizat din țară , construit pentru a satisface inclusiv solicitările arabilor care au un ritual de sacrificare aparte, bate vânt de criză. Dacă în săptămânile dinaintea Paștelui se sacrificau peste 1700 de capete pe zi, în prezent abia dacă se mai taie la două-trei zile 5-6 sute de miei. Prețurile mari cerute de crescători perturbă un întreg lanț: de la cei care achiziționează, transportă ori sacrifică și până la hipermarketuri care se bazează pe o anumită predictibilitate a pieței.
