Au fost clipe de tensiune maximă, dar și de speranță în Dumnezeu, pentru un grup de pelerini, în majoritate din Buzău și Vrancea, după ce războiul din Orientul Mijlociu i-a surprins chiar în Israel. Sâmbătă, 28 februarie, ei au trăit momente grele, după ce Țara Sfîntă a fost atacată de rachetele lansate de Iran. Se întâmpla chiar după ce au plecat din Nazaret, locul copilăriei Lui Hristos.
A început o cursă contracronometru, pentru a ieși din Israel, ei fiind ajutați de agenția de turism prin care au mers în această excursie. Agenția a acționat repede, pentru a prelua turiștii cu un autocar. Călătorii au fost transportați până în Egipt, în mare parte prin deșert, cu multe filtre militare pe parcurs, pentru a ajunge la aeroportul din Cairo. Aici, o cursă specială TAROM i-a adus acasă.
Printre pelerini s-a aflat starețul Schitului Ciobănoaia, din Merei. ,,Dacă am simțit fiorul rachetelor, am simțit și mai puternic ocrotirea lui Dumnezeu„, a spus egumenul într-un mesaj grăitor, postat pe facebook:
,,În Ierusalim am pășit cu emoție pe urmele Mântuitorului, ne-am închinat la Sfântul Mormânt, am rostit rugăciuni cu lacrimi și am simțit că suntem o singură inimă. Dar Dumnezeu a îngăduit ca pelerinajul nostru să fie încercat. În mijlocul tensiunilor și al escaladării războiului, când am auzit și am simțit fiorii rachetelor trecând pe deasupra noastră, fiecare clipă a devenit o rugăciune.
Am văzut atunci ceva ce nu se poate învăța din cărți: liniștea voastră. Ascultarea. Capacitatea de a rămâne uniți, fără panică, fără reproșuri, fără tulburare. Ați arătat maturitate duhovnicească și încredere. Ați arătat că pelerinajul nu este doar despre locuri sfinte, ci despre inimă. Drumul nostru de întoarcere, prin Egipt, nu a fost întâmplător. A fost, pentru fiecare dintre noi, o trecere – din teamă în nădejde, din tensiune în mulțumire, din primejdie în ocrotire. Dumnezeu ne-a acoperit, Maica Domnului ne-a păzit, iar rugăciunile au fost scutul nostru.
Vă mulțumesc pentru colaborare, pentru răbdare, pentru încrederea pe care mi-ați arătat-o. În momentele grele se vede adevărata legătură dintre oameni. Și pot spune cu pace că am simțit că suntem o familie duhovnicească adevărată. Să nu uităm niciodată: dacă am simțit fiorul rachetelor, am simțit și mai puternic ocrotirea lui Dumnezeu. Dacă am văzut umbra războiului, am văzut și lumina credinței.
Vă port pe toți în rugăciune și vă mulțumesc că ați fost demni, liniștiți și uniți. Bine ați revenit cu bine, în România!”, a transmis starețul Schitului Ciobănoaia, protosinghelul Macarie Gherghe, în urma celor trăite peste hotare.
Un alt pelerin din grup a mărturisit câteva dintre momentele tensionate trăite până în punctul sosirii la aeroportul din Cairo.
,,Sunt 24 de ore pe care nu le voi uita niciodată…
Am plecat prin Nazaret într-o dimineață liniștită. Câteva ore mai târziu, alarmele aeriene au început să urle. Cerul s-a umplut de interceptări, iar sunetul rachetelor nu seamănă cu nimic din ce îți poți imagina de la distanță. Când ești acolo, totul devine real. Brutal de real. Am continuat drumul. Am urcat pe Tabor cu sirenele încă în urechi. Apoi a venit decizia: plecare urgentă. Singura variantă – Cairo. Peste 1000 km prin Sinai.
14 ore de deșert, checkpoint-uri militare, controale, tensiune, oboseală. Noapte lungă. Gânduri multe.
Într-un moment în care spațiile aeriene din zonă erau închise, am reușit să ne urcăm într-un avion și să plecăm spre casă.
Nu a fost doar un pelerinaj. A fost experiența care te maturizează în câteva ore.
Am fost acolo. Am trăit-o. Și ne-am întors.”, a povestit Călin Feraru, unul dintre tinerii aflați în pelerinaj, alături de grupul de la Buzău și Vrancea.
