În contextul definitivării propunerii de proiect privind reabilitarea clădirii fostului spital de chirurgie de pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, Muzeul Județean promovează luna aceasta un scurt Istoric al Spitalului I.C. Brătianu din Buzău.
Este vorba despre o lucrare de 13 file realizată de directorul acestei instituții în anul 1942, Dr. Constantin Michiu (medic primar). Obiectul face parte din colecția C. A. Papadopol care a fost donată Muzeului Județean Buzău în anul 1982 de către Elisabeta Papadopol. Colecție este compusă din 111 obiecte, în mare parte reprezentând corespondență, extrase de presă, fotografii legate de activitatea magistratului C. A. Papadopol, cel care, printre multe alte opere de interes social, a reușit să colecteze bani, să înființeze și să doteze cu aparatură sala de operații a Spitalului I. C. Brătianu, un Laborator de analize și Institutut de Radiologie și Fiziologie.
Lucrarea conține 2 pagini tipărite, dimensiuni 30 cm x 22 cm și alte 12 file cuprinzând 23 de fotografii alb-negru. Deși de mică întindere, lucrarea reprezintă „o radiografie” a acestei instituții pe un segment temporal de 70 de ani, punctând etapele importante și pașii înregistrați în procesul modernizării, aducând în lumină fapte și oameni care au animat această instituție și care s-au preocupat de viața și sănătatea buzoienilor. Așadar, plecând de la „pacientul” de acum, Spitalul I. C. Brătianu căruia i se pregătește o intervenție majoră, făcând un arc peste timp, aflăm, prin intermediul doctorului Constantin Michiu, o scurtă istorie a acestui pacient de la naștere până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Mădălina Oprea, șef Secție Istorie
Buzău, 9 Mai 1942 Medic Primar Director, Dr. Constantin Michiu
Spitalul I. C. Brătianu din Buzău a luat ființă în anul 1872 sub denumirea de „Spitalul Județean” instalat în Casele Persescu (care servesc astăzi ca locuință pentru personal) și sub conducerea Doctorului Clement, de la înființare până la anul 1892. De la această dată spitalul trece sub conducerea Doctorului Vasile Bianu, care a ocupat locul de medic primar până la 1 aprilie 1920, când a fost pensionat succedându-i Doctorul Constantin Michiu sub a cărui conducere este și acum.
În anul 1895 Prefectura Județului Buzău a construit actualul local care a funcționat cu 30 de paturi până în anul 1929, când numărul paturilor a fost sporit la 60 iar în urmă la 100.
În anul 1908 spitalul trece sub administrația Direcției Generale a Serviciului Sanitar, pendinte de Ministerul de Interne, până la înființarea Ministerului Sănătății Publice sub al cărui control se găsește și astăzi.
De la înființare și până în anul 1920 spitalul a funcționat ca spital mixt iar de la această dată a fost destinat exclusiv pentru chirurgie.
În anul 1924 defunctul Inginer G. Nicolescu donează spitalului suma de 20.000 lei iar dl. Consilier C. A. Papadopol printr-o neobosită stăruință reușește a înzeci această sumă prin subscripție publică. Cu acest fond de peste 200.000 lei se modernizează sălile de operație înzestrându-le cu lumină electrică, mese de operație și aparate de sterilizare.
În anul 1935, sub ministeriatul d-lui Dr. I. Costinescu se face renovarea și complectarea spitalului prin construirea unui etaj pe partea centrală, instalarea caloriferului pentru încălzire centrală și construirea localului propriu pentru serviciul de radiologie și electroterapie, iar în subsol bucătăria, camera cazanelor pentru încălzire centrală, a generatorului de vapori sub presiune și a etuvei fixe.
Totodată spitalul este înzestrat cu o instalație perfecționată de sterilizare a materialelor și a apei, instalație funcționând cu vapori sub presiune.
Serviciul de radiologie și electroterapie ia ființă în anul 1931 prin înzestrarea cu aparate de radiodiagnostic, radioterapie, pantostat, diatermie și lampă de quarț.
În 1936 după construirea localului propriu, acest serviciu se dezvoltă prin contopirea cu Institutul de Radiologie C. A. Papadopol care fusese înființat în 1929 prin stăruința exclusivă a D-lui Consilier C. A. Papadopol care prin colectă publică adunase sumele necesare și instalase acest institut într-o casă a Primăriei Buzău. Astfel mărit serviciul de radiologie și electroterapie ocupă un pavilion unde sunt în funcțiune un aparat Rontgen Gross Heliodor pentru diagnostic (scopie, grafie) cu 3 mese de examen, o sală pentru radioterapie, o cameră obscură, 2 aparate de diatermie, unul de ultra scurte, 2 lămpi de quarț, o baie de lumină, 2 lămpi solux și 2 pantostate.
În anul 1937 se creează serviciul de consultații iar în anul 1939 se începe construirea pavilionului de consultații și locuințe pentru personal, construcție care urmează să fie continuată și terminată în acest an (1942).
În prezent (1942) spitalul funcționează cu următorul personal medical:
- Dr. Constantin Michiu Medic Primar
- Director Dr. Vasile Nestor, Medic Primar al Serviciului de Consultații
- Dr. Stelian Mitacu, Medic Șef al Serviciului de radiologie și electroterapie
- Dr. Olga Cherebețiu, Medic secundar (detașată de la spitalul din Dej)
- Dr. Răzvan Djuvara, medic secundar
- Dr. Mircea Cucu, Medic secundar (numit la 1 iulie 1941, dar neprezentat la serviciu, fiind mereu mobilizat)
- D-na L. Serbac Sprînceană, farmacistă
În decurs de 70 de ani de când are ființă acest spital a avut 3 medici conducători și anume:
- Doctorul Clement, de la 1872 până la 1892
- Doctorul Vasile Bianu de la 1892 până la 1920
- Doctorul Constantin Michiu de la 1920
- Medici secundari au fost în număr de 10 și anume:
- Doctor Oprea Somnea
- Doctor Marin St. Ionescu
- Doctor Gheorghe Nelepcu
- Doctor Nicolae Coatu
- Doctor Vasile Nestor
- Doctor Olga Cherebețiu
- Doctor Emilia Popescu
- Doctor Răzvan Djuvara
- Doctor George Somnea
- Doctor Mircea Cucu
Timp de 6 luni, de la 1 decembrie 1940 și până la 1 iunie 1941, serviciul a fost divizat în două secții spre a putea fi plasat Doctorul Sterian Gâdei, chirurg primar al spitalului din Storojineț, de unde se refugiase din cauza invaziei rusești.
În timpul războiului din 1916-1918 întreaga arhivă a spitalului a fost complet distrusă așa că nu se pot da cifre asupra activității de la înființare până la 1920. După primul război mondial, spitalul a fost reparat și a fost redeschis la 4 iunie 1920.
De la această dată, 4 iunie 1920 și până la 1 mai 1942 adică aproape 22 de ani, activitatea spitalului se rezumă la următoarele date:
- 31.805 bolnavi internați în spital
- 14.310 operații chirurgicale
- 124.925 consultații
- 1850 nașteri (normale și patologice)
- 27.060 examene radiologice și radiografice
- 25.600 ședințe de electroterapie
Activitatea spitalului a fost mereu crescândă, astfel că se simte mult nevoia măririi numărului paturilor întrucât acestui centru chirurgical i se adresează, în afară de populația orașului și județului Buzău și locuitorii din regiunile limitrofe ale județelor Râmnicu Sărat, Brăila și Ialomița, care au acces mai ușor la Buzău decât în orașele de reședință ale județelor respective. Pentru a remedia, în parte cel puțin, acest inconvenient Consiliul medical al spitalului a decis și Ministerul a aprobat, ca să se amenajeze o parte din pavilionul de consultații, care este în construcție, spre a putea ospitaliza un număr de 25 pacienți astfel încât cazurile de urgență să fie îngrijite acolo, decongestionându-se pavilionul central.
Pe lângă aceasta se simte urgenta nevoie de a se construi o sală de pansamente pe lângă secțiunea bărbaților, 2 săli pentru lehuze, o sală de nașteri și două săli pentru depozitarea diverselor materiale și medicamente.
Spălătoria fiind rudimentar instalată și insuficientă este necesară instalarea unei spălătorii mecanice.
