Mărţişorul, un mic obiect prins într-un şnur alb cu roşu, este oferit persoanelor apropiate, pe 1 Martie, ca vestitor al sosirii primăverii, primind în ultimii ani, semnificaţii diverse, de la podoabă aducătoare de noroc la simbol al renaşterii naturii. Povestea Mărțișorului. În tradiția românească, mărțișorul este cel care vestește sosirea primăverii, fiind oferit persoanelor dragi, în special de sex feminin, la începutul lunii martie. De acest simbol sunt legate multe legende, dar și obiceiuri românești. În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Marţişor 1 martie. Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Ele au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul – înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii. De obicei, fetele și femeile primesc mărțișoare în 1 martie și în următoarele zile ale lunii, ca semn al sosirii primăverii. Povestea Mărțișorului. Potrivit legendelor românești, în vechime, mărțișorul se confecționa din două fire răsucite de lână colorată de culoare albă și neagră sau albă și albastră și se dăruia în prima zi a lunii martie, fiind legat de legenda Babei Dochia. Originile acestui obicei nu sunt cunoscute, dar se consideră că a apărut în perioada Imperiului Roman, când prima zi a primăverii coincidea cu Anul Nou, în luna lui Marte, zeul războiului, dar și al vegetației și fertilității. În acest context, cele două culori care alcătuiesc șnurul mărțișorului simbolizează pacea – albul și războiul – roșul. Până la începutul secolului al 18-lea, Anul Nou s-a sărbătorit la 1 martie. Povestea Mărțișorului. Prima mențiune a mărțișorului pe teritoriul României este făcută de Iordache Golescu. La acest obicei se referă și folcloristul Simion Florea Marian, în cartea sa, “Sărbătorile la români”, afirmând că în Moldova, Muntenia și Dobrogea părinții obișnuiesc să lege de 1 martie o monedă de argint sau de aur la gâtul sau mâna copiilor, cu șnur roșu și alb. Se considera că mărțișorul le va purta micuților noroc tot anul. În unele zone ale țării s-a păstrat obiceiul ca mărțișorul să se poarte timp de 12 zile, fiind apoi legat de ramura unui copac tănăr. Dacă copacul înflorea și îi mergea bine, se considera că și anul copilului va fi bun. În prezent obiceiul care se păstrează în multe dintre satele românești este ca mărțișorul să fie purtat pe întreg parcursul lunii martie, apoi fiind prins de ramurile unui pom fructifer. Se spune că cei care își pun o dorință în timp ce-l atârnă de ramuri, au norocul că aceasta se va îndeplini. În Transilvania obiceiul este ca mărțișoarele să fie atârnate de ferestre, uși, sau chiar de coarnele animalelor domestice, pentru a speria duhurile rele. Mai multe mituri sunt legate de obiceiul mărțișorului. În Republica Moldova povestea spune că frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat un ghiocel care a răsărit de sub zăpadă. Iarna, supărată, a chemat gerul să distrugă floarea, iar ghiocelul a înghețat. Pentru a-l salva, Primăvara a curățat zăpada, dar s-a rănit la deget din cauza mărăcinilor, iar o picătură de sânge a căzut pe ghiocel, care astfel a reînviat. Prin acest gest simbolic, Primăvara a învins Iarna și de aceea șnurul mărțișorului are culorile alb și roșu. Povestea Mărțișorului. Potrivit unei alte legende, Soarele ar fi coborât din ceruri preschimbat într-o fată frumoasă sau un fecior și a fost ținut prizonier de un zmeu. Un voinic curajos s-a luptat cu zmeul, iar în urma bătăliei și-a vărsat sângele în zăpadă. Eliberat, soarele a urcat din nou pe cer, iar natura a reînviat. În locurile unde căzuse sângele voinicului au răsărit ghiocei, ca vestitori ai primăverii.
Semnificaţia firelor alb şi roşu ce se împletesc într-un şnur de care este prins un mic obiect este relevată şi de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei – vestitori ai primăverii.
