Poliţiştii locali au adunat toată noaptea oameni fără adăpost de pe străzile oraşului. Până la ora 8 în una dintre dubele Poliţiei locale erau deja 4 persoane, trei bărbaţi şi o femeie cu vârste de peste 40 de ani. Povestea fiecăruia dintre ei te înfioară cu atât mai mult cu cât este spusă cu o voce sfârşită pe stradă în ger. Cu mâinile degerate, cu picioarele apărate de nişte ghete ponosite luate de prin tomberoane, cu o geacă subţire prin care trecea gerul, Octavian Cărbunaru de 50 de ani ne-a mărturisit că îşi duce traiul pe străzi de 20 de ani. De obicei doarme la stadionul Metalul iar noaptea trecută a avut mare noroc că poliţiştii l-au luat şi l-au dus la spital: ” Dar după asta, după noaptea asta ce fac ? Unde mă duc, tot pe stradă? . Mi-am pierdut casa am fost nechibzuit , nu mi-am plătit întreţinerea şi am ajuns vai de capul meu. Mănânc din gunoaie că mi-e foame, mai îşi face câte cineva în zilele de sărbătoare pomană şi-mi dă o mâncare caldă dar în rest adun din gunoaiele pe care e aduc oamenii la tomberon, câte un colţ de pâine” . La fel ca el un fost macaragiu de 55 de ani din Pufeşti, judeţul Vrancea, Constantin Dinu. Toată viaţa cât a lucrat a dormit într-o rulotă pe şantier. A rîmas însă şi fără slujbă şi fără casă. Acum îl întreb: ” Nu vă e teamă că îngheţaţi de frig? ” iar răspunsul vine sec şi te lasă fără replică: ” cu o moarte toţi sumntem datori! ”
Pe Adriana Câmpean o văd de vreo două luni prin zona Crângului şi de fiecare dată rămân uitându-mă lung. Pare îngrijită şi atentă cu ea însă hainele , singurele pe care le are sunt ponosite iar faţa la doar 40 de ani i s-a schimonosit de atâta amar. ” am un tată orb, iar cumnatul meu m-a izgonit din casă, mi-a spus că locul meu nu este în acea casă. Atunci eu am ajuns în stradă iar băiatul meu de 11 ani este la un centru de plasament. ” O întreb fără menajamente: ” cum e să trăieşti pe stradă?„. ” E groaznic. E frig acum şi mi-e frică să nu mor.” îmi răspunde sec şi îşi întoarce privirile ruşinată. Cel mai tare mă uimeşte un bărbat căruia nu-i dai mai mult de 30 de ani. Are 44 şi a fost poliţist. Marius Duca a rămas fără casă , de fapt fără garsonieră acum două luni. ” Am avut o datorie de 1500 de lei neplătită la întreţinere şi am fost evacuat. Nu mi-am luat nimic pentru că nu am unde să le duc. Am doar hainele de pe mine. Am o mamă şi un frate cărora le este ruşine cu mine şi nu mă primesc la ei. E foarte greu să stai pe stradă, merg mult pe jos de colo-colo şi nu am unde să dorm. Şi mie mi-e ruşine dar ce să fac acum. Nu am un ban, nu am o casă nu am familie. ” Cei 4 oameni adunaţi care de pe unde se aciuaseră au ajuns la UPU. Aici mai erau şi alţii. S-au aşezat tăcuţi, cu capetele plecate,acolo unde le-au spus asistentele. Şi-au dezmorţit puţin oasele la căldură dar pe feţe li se citea îngrijorarea: mâine unde vom ajunge?