Buzoienii sunt invitaţi vineri în Cafeneaua Artiștilor. Emeric Imre, cel care reuşeşte de fiecare dată să umple sala, revine la Buzău, pentru a susţine un concert de excepţie, folkistul fiind însoţit de trupa sa, EMERIC SET.
Emeric Imre este unul dintre cei mai iubiţi interpreţi de folk din ţară, impunându-se pe piaţa muzicală prin concertele susţinute, în ultimii ani, în mai toate oraşele şi prin piese ca „Nebun de alb”, „Mult prea mult”, „Ramuri de lumină” sau „Balada lui Ilie de la sculărie”. Spectacolul va începe la ora 21, iar un bilet de intrare la concert costă 20 de lei și poate fi procurat de la Magazinul Hi-Hii. Rezervări se pot face la nr. de tel. 0723 429 264.
Emeric Imre s-a născut la începutul anului 1965, dintr-o femeie aprigă și sănătoasă, care era jumătate româncă, jumătate poloneză și dintr-un bărbat jumătate maghiar, jumătate evreu, în zona care astăzi este cartierul clujean Dîmbu Rotund. A fost îndreptat spre muzica încă de mic, începând să studieze vioara din clasa I, la îndemnul tatălui sau. Familia mai avea două fete, Imre fiind mezinul și răsfățatul tuturor, mare iubitor de fotbal, practicând fotbalul timp de nouă ani. De altfel, mărturisea că părăsirea carierei sportive este unul din regretele care îl apasă uneori.
La antrenamente, Emeric se ducea cu vioară sub braț. Au urmat apoi doi ani dezastruoși în materie de muzica, finalizand cu renuntarea la studiile muzicale.
Un nou drum i s-a asternut inainte cand s-a aflat in clasa a VIII-a, tot in domeniul muzicii, însă de această dată era vorba de un alt instument, chitara. A ascultat „Eșarfa în dar” a lui Mircea Baniciu și de atunci viața sa a fost Cenaclul „Nicolae Tautu” al Casei Armatei din Cluj. A ajuns acolo împreună cu Ghița Cucui, „o colegă de liceu cu voce extraordinară”. I-a cunoscut aici pe Sorin Lacatus, Jean Emanuel Anton, Iosif Szabo, Calin Nemes, Ioan Gyuri Pascu, Didi Ivanescu. Erau “gașca nebună și frumoasă a Clujului”, era vremea cenaclurilor studențești clujene din ’83-’87.
Anul 1983 a fost cel mai frumos an din viața artistului. Începuse să guste războiul frumos dintre “scenă și public”. Primul spectacol oficial al „găștii de nebuni” a avut loc pe scena Casei de Cultură a Studenților (CCS) din Cluj-Napoca. Se cânta folk, se făcea pantomimă, umor și poezie. Din repertoriul „găștii nebune” faceau parte piese proprii și ale celor de la Cenaclul Flacăra, caci „folkul era rege atunci în România”. Pe linga Casa Armatei, repetitiile mai erau gazduite de Casa Municipala de Cultura sau Casa Tineretului. Dintre coordonatorii grupului au facut parte Emilia Ivanov si Cornel Udrea.
În 1984, a debutat la Cenaclul Flacara, impreuna cu Ghita Cucui si Liviu Robu cu care formau grupul Notorius. Euforia scenei a fost curmata, insa, de chemarea „in armata”. A fost militar la o unitate din Timișoara, în orchestra căreia a cântat la vioară și chitară. La terminarea stagiului militar, a aflat că Cenacul Flacăra s-a desființat. In 1987 s-a căsătorit cu Aurora, care mai apoi a devenit mama copiilor săi Bianca Felicia și Cristian Emeric.
Evenimentele din ’89 reprezintă pentru el un moment mișelesc despre care îi este și acum lehamite să vorbească. Consideră ca anii care au urmat „au adus mult mai multă libertate, dar și mult surogat”. În 1992 și-a reluat activitatea alături de Cenaclul Flacăra, cu turnee și concerte în întreaga țară.
Cenaclul lui Păunescu și-a încetat activitatea prin anul 2000. Emeric Imre a luptat, însă, mai departe pentru promovarea folkului.
Pe lângă participarea la manifestări precum turneul „Folk You”, la a cărui iniţiere susţine că a avut o contribuţie însemnată, muzicianul a susţinut o serie de concerte, iar în 2006 a lansat albumul „Nebun de alb”, înregistrat împreună cu Jimi El Lako (vioară şi chitară), Roje (clape) şi Sebi Lazăr (percuţie).
