Durerea pricinută de moartea tatălui într-un mod violent, prin spânzurare, l-ar fi determinat pe ofiţerul Florin Cojocaru să îşi ia zilele. Asta cred vecinii poliţistului care s-a împuşcat sâmbătă în cap. Psihiatrii confirmă o legătură între cele două evenimente dar spun că pentru ei este un argument să creadă că poliţistului i-a fost transmisă ereditar predispoziţia spre actul suicidar.
Aparenţele nu l-au indicat niciodată pe Florin Cojocaru ca fiind un om depresiv, care trăia cu o povară mare pe suflet. Locuia cu soţia şi copiii săi într-o vilă frumoasă din oraş, alături de socri.
Anchetatorii nu au stabilit încă o cauză precisă a sinuciderii, singurul indiciu fiind un bileţel adresat soţiei, prin care îi cerea iertare pentru gestul său extrem. Apropiaţii nu văd alt motiv decât durerea pricinuită de moartea tatălui său, în urmă cu patru ani. El şi-a pus ştreangul de gât, într-un garaj.
Psihiatrii cred că poliţistul era depresiv, sensibilitate moştenită ereditar, fapt dovedit de antecedentul cu tatăl sinucigaş. Mai cred că determinant a fost şi un traumatism cranian, pe care poliţistul l-ar fi suferit în urmă cu peste 7 ani, după un accident rutier.
“Într-adevăr, există o componentă genetică foarte importantă în cauzul suicidului. Una din întrebările pe care un medic psihiatru o pune unui depresiv în evaluarea riscului suicidal este şi întrebarea asta: dacă printre rude aţi avut pe cineva care a comis suicid. Şi lezionaritatea cerebrală poate genera depresie, dar mai ales impulsivitate. Creierul, este un mecanism complex, care după ce a fost lezat, nu mai funcţionează la fel de bine ca înainte”, a declarat Nicolae Enache, medic psihiatru.
Inspectorul Florin Cojocaru s-a împuşcat sâmbătă cu pistolul din dotare, după ce s-a încuiat într-un birou din sediul poliţiei municipiului Buzău. La ultima evaluare psihologică a avut rezultate pozitive.
