“Meseria e brăţară de aur” a rămas un proverb fără valoare pentru cei mai mulţi tineri români. O dovedeşte criza prin care trece la acest moment piaţa forţei de muncă din România. Lipsa unor muncitori pregătiţi să intre direct în producţie de pe băncile şcolii este resimţită mai ales de firmele mari care au în permanenţă nevoie de muncitori calificaţi. Prin urmare, reînfiinţarea din această toamnă a învăţământului profesional este o gură de oxigen pentru patroni care îşi pot astfel selecta viitori angajaţi chiar de pe băncile şcolii.
Personalul de bază din fabricile buzoiene, muncitorii care dau contur produselor finite, este format din oameni care au absolvit şcoli profesionale pe vremuri. Privind la utilaje vezi că media de vârstă a celor care lucrează este undeva la 45 chiar 50 de ani . Cei câţiva tineri care lucrează alături de generaţia veche recunosc că la finalul studiilor liceale nu ştiau cum să lucreze pe un utilaj şi s-au calificat practic la locul de muncă. Nevoia de muncitori calificaţi care să-i înlocuiască pe cei ajunşi în prag de pensionare, este tot mai mare, însă angajatorii se plâng că tinerii care termină licee tehnologice au un nivel de pregătire practică aproape zero. În criză de personal unii manageri aleg să fure pur şi simplu muncitorii calificaţi de la alte firme oferindu-le în schimb salarii mai mari. Preşedintele director general al grupului Romet, Constantin Toma spune că : “formarea în şcoală a unor muncitori calificaţi va duce poate la produse mai competitive şi nu va mai fi nevoie să furi forţă de muncă de la alte firme pentru că asta nu este o soluţie. Toţi cei care sunt acum în fabrică pe lina de producţie sunt aproape de vârsta de pensionare şi sunt absolvenţi ai şcolilor profesionale de odinioară, ştiu meserie , de asta e nevoie”. Oamenii de afaceri s-au plâns în repetate rânduri că nu găsesc forţă de muncă calificată, celor din ministerele care coordonează activitatea educaţională cât şi pe cea de pe piaţa muncii. Reînfiinţarea învăţământului profesional din această toamnă este ca o gură de oxigen pentru firme. Managerul de resurse umane de la Rotec, Vasile Halcu spune că absolvenţii fie de învăţământ liceal de specialitate fie cei de invăţământ superior au un nivel de cunoştinţe sub zero iar ca să-i pregăteşti e nevoie de timp şi bani. Cele mai căutate meserii în acest moment pe piaţa forţei de muncă din Buzău sunt cele de sudor, lăcătuş mecanic, prelucrător prin aşchiere, construcţii sau în industria textilă. Necesarul de muncitori calificaţi pe domenii de activitate s-a concretizat într-un plan de şcolarizare care la nivelul judeţului înseamnă 14 clase profesionale a câte 28 de locuri.Inspectorul de specialitate pe domeniul învăţământului tehnic Narcisa Daşu recunoaşte cu amărăciune în anii de după revoluţie s-a pierdut respectul faţă de o meserie, toţi părinţii îşi doresc ca copiii lor să fie absolvenţi de bacalaureat sau studii superioare. Astfel spune inspectorul şcolar, au ieşit şomeri pe bandă rulantă iar tocmai prin înfiinţarea învăţământului profesional se încearcă revenirea la ce odată era meseriaşul căutat de toţi patronii. Durata studiilor la această formă de şcolatizare: învăţământ profesional va fi de doi ani şi va include practică în fabricile care au încheiat contracte cu unităţile de învăţământ care vor avea astfel de clase. Pe de altă parte inginerii din licee sunt intresaţi să pregătească ucenici buni pentru uzine asta şi pentru a avea o rată de angajare a absolvenţilor cât mai mare.Elocvent pentru faptul că şcoala buzoiană produce în continuare şomeri pe bandă rulantă este faptul că deja s-au înscris pentru indemnizaţia de şomaj peste 100 de absolvenţi de liceu din promoţia acestui an.
