S-a stins din viaţă “ românul de pretutindeni”. Doru Novacovici , preşedintele de onoare al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, s-a stins pe 10 octombrie, la Bucureşti în urma unui accident vascular cerebral. Simbolul românilor liberi este legat de Buzău prin soţia sa Rodica, cea care l-a atras în multe activităţi la noi, printre care şi înfiinţarea bibliotecii franceze. Viaţa i-a conferit multe titluri: Inginer, Deţinut politic, Luptător anticomunist, Membru fondator al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi cu sediul la Paris, Dizident al regimului totalitar din România. Jurnalist, Analist politic, Organizator de proteste anticeauşiste, Preşedinte de onoare al UMRL. Scriitor. Şi lista ar putea continua. Doru Novacovici s-a născut la Bucureşti în 20 noiembrie 1933. A fost condamnat la 10 ani de muncă silnică, 7 ani de degradare civică şi confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale comuniste. A îndurat, în închisoare, suferinţe atroce, fiind la un pas de moarte. După mai multe încercări de a pleca din România, reuşeşte să ajungă în Franţa în 1978. A fost organizatorul celei mai lungi şi importante manifestaţii publice împotriva regimului comunist din România, pe esplanada Trocadéro din Paris, desfăşurată zilnic în perioada 1 Martie – 15 August 1979. La Paris a activat ca jurnalist şi analist politic scriind despre situaţia din România dar profesând în continuare meseria de inginer. A colaborat la săptămânalul „Villages” din Val de Marne şi „La Presse Française” şi a susţinut conferinţe, în perioada 1980 – 1989, în Franţa, Elveţia, Italia şi Belgia. Primul său volum de mărturii, „În România după gratii”, a apărut în 1982 la Editura Ion Dumitru din München, fiind tradus în franceză în 1985 şi fiind tipărit apoi, în 1991, şi în România, la Editura pentru Tineret din Buzău. „Adevăruri la sfârşit de mileniu” a fost publicat în 1999 la Editura Adam. Doru Novacovici este unul dintre fondatorii Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, cu sediul la Paris.
