Au avut familie, copii, nepoţi. Au muncit pentru ei iar la vârsta neputinţei au ajuns departe de casa lor, în Casa Domnului. Preotul Milea a strâns bani din donaţii, a cerut sponsorizări de la oameni de afaceri şi prin fundaţia pe care o conduce a ridicat din nimic, aşezăminte pentru femeile abandonate. La Năieni vieţuiesc laolaltă în bună înţelegere 18 bătrâne pe care familiile nu le-au mai vrut. Se roagă, citesc sau lucrează – aşa trece timpul în aşezământul pentru persoane vârstnice de la Năieni pentru cele 18 femei pe care preotul Milea, bunul samaritean, le adăposteşte.
În spatele fiecăreia dintre bătrânele de la Năieni se ascunde o poveste care îţi provoacă fiori. Femeile ne primesc ca pe proprii lor fii şi ne vorbesc simplu din suflet. Când încep să depene amintiri, lacrimile li se înnoadă în bărbie. Plâng pentru că după ce au adus pe lume şi apoi au crscut unul, doi sau mai mulţi copii, aceştia le-au minţit şi le-au adus la Năieni ca să scape de o povară.
Maria Medeleanu , o bătrânică din satul Mărgineanu ne povesteşte cu lacrimi în ochi cum a fost adusă la Năieni: ” băieţii mi-au zis că mă aduc pentru o lună şi uite că o lună s-a făcut un an. M-au minţit pentru că au vrut să scape de mine. Casa mi-a rămas singură mă gândesc ce o fi acolo„
Stela Popoiu pare mai în putere însă cu sufletul greu ne mărturiseşte că fiii ei din Galaţi au abandonat-o pentru că nu mai aveau nevoie de ea. ” M-au minţit rău dar aici e bine, vorbesc cu femeile astea dar mi-e dor de casa mea. Nu m-au mai vrut. Ei spuneau că nu au timp să aibă grijă de mine dar asta a fost o minciună„
Veterana de vârstă este o femeie din satul Alexeni , judeţul Ialomiţa. Are 91 de ani, e bolnavă, stă numai în pat, însă e lucidă.Îi este însă tare greu să-şi mai amintească vârsta. Anii care au trecut peste ea, munca pământului şi supărările care nu au ocolit-o, şi-au pus adânc amprenta.Lina Sandu a muncit toată viaţa la CAP , acum i-a venit rândul să-şi odihnească oasele firave.
Ar fi putut fi bunici blânde şi grijulii pentru nepoţi. Le-ar fi putut citi poveşti sau spune poezii. De nimic din ce aveau de oferit nu au avut nevoie familiile cărorra le-au dat viaţa lor.Şi atunci îşi dăruiesc bucurie una alteia.
Eugenia Mănăilescu are 81 de ani şi este din Siriu. Ne-a povestit că a copilărit cu Benone Sinulescu. Casa i-a rămas pustie după ce copiii au decis la rugămintea ei să o aducă la Năieni.
În salonul de la stradă al aşezământului, femeia le recită o poezie celorlalte femei.
Înconjurate de icoane, de căldura unei semene care a ales să le îngrijească, bătrânelor pare să nu le lipsească nimic.
Puşa Samoilă, administratorul Aşezământului are la rându-i o poveste impresionantă. Ne-a spus-o şoptit la ureche iar în ce le priveşte pe bătrânelele de care are grijă : ” nădăjduiesc că prin masa caldă pe care o au aici, că prin vorba bună şi înţelepciunea şi-au găsit liniştea„
Cel care s-a gândit la neputinţa femeilor şi le protejează este preotul Mihail Milea pe care oamenii îl numesc bunul Samaritean. Aşezământul de la Năieni nu este primul pe care îl face pentru semenii săi.
Preotul Mihail Milea: ” am observat că în ultima vreme tot mai multe femei sunt abandonate. E trist şi noi trebuie să avem grijă de ele pentru că sunt ca nişte flori pe care trebuie să le înconjurăm de iubire„
Clădirea din Năieni în care vieţuiesc femeile nimănui a fost un sediu de CAP. Cu donaţii şi sponsorizări după ani de muncă preotul şi-a văzut încă un vis împlinit.
