Condiţiile grele de viaţă sau pur şi simplu inconştienţa şi nepăsarea fac ca tot mai mulţi copii să ajungă în centrele de plasament. Numărul copiilor creşte de un an la altul şi abandonul începe să devină un fenomen. De exemplu dacă în anii trecuţi reprezentanţii Protecţiei Copilului primeau în medie pe lună 5-6 sesizări, acum ajung să primească şi 10 sesizări privind abandonul copiilor. În anul 2011 numărul copiilor abandonaţi s-a dublat faţă de 2010, iar cei mai mulţi dintre micuţii părăsiţi de părinţi au ajuns la asistenţii maternali. „În cursul anului recut am primit 96 de sesizări privind abandonul unor copii, în 54 dintre cazuri nstituindu-se măsura plasamentului, unii către asistenţii maternali profesionişti, alţii căre entre de zi sau căsuţe de tip familial”, ne-a spus Roxana Kovacs, purtător de cuvânt DGASPC Buzău. De obicei copiii sunt părăsiţi de mame încă din maternitate. Apoi angajaţii unităţilor spitaliceşti iau legătura cu Protecţia Copilului. Prima măsură pe care specialiştii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului o iau este internarea într-un centru de plasament. Însă de multe ori copiii sunt duşi şi acasă, iar părinţii sunt consiliaţi, ceea ce face ca de multe ori micuţii să fie acceptaţi în familia naturală. „În urma consilierii psihologice oferite, 40 de copii au fost acceptaţi în sânul familiei naturale. De obicei părinţii care îşi abandonează copii motivează că nu au condiţiile necesare ori boala cu care se nasc copiii”, a adăugat purtătorul de cuvânt DGASPC Buzău.
