Ziua de 1 Martie era considerată în trecut ca începutul unui nou an, sărbătoarea venirii primăverii. Martisorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie şi se sărbătoreşte din timpul romanilor. Mărţişorul era format dintr-un fir roşu şi unul alb de care se atârnau monede de aur sau argint. Culoarea roşieera atribuită vieţii, deci femeii. Culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului. Fetele il purtau timp de 12 zile la gât, după care îl prindeau în păr şi îl ţineau astfel până ce înflorea primul pom. După aceea, cu şnurul legau o creangă a pomului, iar cu banul respectiv îşi cumparau caş, pentru ca tot anul să le fie faţa frumoasă şi albă. Cu trecerea timpului, de şnurul roşu-alb s-au legat monede de argint şi de aur. Astăzi de acest şnur se atârnă obiecte artizanale, întruchipând diferite animale, flori, litere. Sărbătoarea tradiţionala de 1 Martie a devenit cu timpul un prilej de omagiere a femeilor. Pentru a respecta tradiţia, mărţişorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie. El se poartă de la 1 martie până când se arată semnele de biruinţă ale primăverii. Apoi mărţişorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit ca să aducă noroc. Jurnalul de Buzău urează „La mulţi ani şi o primăvară frumoasă tuturor femeilor!”
