Moştenitorii sculpturii Cuminţenia pământului a lui Constantin Brâncuşi , Paula Ionescu şi Irina Voicilă, au revendicat-o în baza legii Legii Patrimoniului Cultural Naţional nr.182/2000.
Potrivit evz.ro, Cuminţenia pământului a fost luată de comunişti în 1957 din casa proprietarului ei, tatăl celor două doamne, Gheorghe Romaşcu.
Gheorghe Romaşcu a cumpărat “Cumiţenia pământului”, în 1911, după ce Brâncuşi o prezentase, în 1910, la expoziţia de la Tinerimea Artistică.
Comuniştii au confiscat Cuminţenia pământului pe motiv că în locuinţa lui Gheorghe Romaşcu nu erau condiţiile necesare de conservare. În 1957, Miliţia l-a obligat pe proprietar să predea sculptura, invocând faptul că fusese furată dintr-un cimitir din Buzău. Romaşcu a cedat presiunilor şi Cuminţenia pământului a intrat în posesia Muzeului de Artă al României. La muzeu, sculptura s-a crăpat, picioarele fiindu-i acum lipite.
Fostul ministru al Culturii, Răzvan Theodorescu, declara pe vremea exercitării mandatului sau că sculptura e mai valoroasă decât „Domnişoara Pogany”, fiind evaluată la 30 milioane de dolari.
Inginerul de poduri şi sosele Gheorghe Romaşcu cumpăra cu 1500 de lei statuia din calcar crinoidal „Cuminţenia pământului”. Brancuşi i-a scris pictorului Gheorghe Petraşcu, că inginerul Romaşcu poate „ridica” lucrarea. Iata conţinutul scrisorii lui Brancuşi: „Mult iubite Camarad / De cumva răspunsul meu nu e prea târziu, te rog dispune să vie banii şi prietenul Romaşcu să ia în stăpânire Cuminţenia pământului. Mai spune-i că mi-e drag s-o ştiu la el şi dă-i salutări prieteneşti. / C.Brancusi, 54, rue de Montparnasse / Cred că scrisoarea asta e de ajuns ca să poţi lua piatra de la doamna Storck. C. Brancuşi”.
Gheorghe Romaşcu povestea că Brancuşi i-a spus că a cioplit Cuminţenia dintr-un bloc de piatră luat din catacombele Parisului. La 103 ani, inginerul de poduri îşi aducea aminte despre Brancuşi: „L-am cunoscut. Am fost prieten la cataramă”.
Secretarul de stat în Ministerul Culturii Virgil Stefan Niţulescu confirma, în 2006, că statuia a fost fisurată şi restaurată de două ori. „Cuminţenia nu a fost spartă, ci fisurată. Fisura s-a petrecut la prima ieşire din ţara a ei, în anii ’60, motiv pentru care i s-a facut un soclu. Statuia a fost restaurată înainte de anii ’70. La cutremurul din 1977 a fost iarăşi fisurată şi restaurata ulterior. Lucrarea nu e clasată în Patrimoniul Cultural Naţional din pricina litigiului juridic în care se afla”, declara Virgil Ştefan Niţulescu.