O suspiciune periculoasă planează asupra unităţilor de învăţământ din judeţul Buzău. Este vorba despre scarlatină, un copil dintr-o grădiniță din municipiul Buzău, fiind suspect.
Cazul copilaşului a ajuns în atenția specialiştilor în sănătate publică. Aceştia au recoltat probe atât de la copilul la care s-ar manifesta boala cît și de persoanele cu care acesta a intrat în contact.
Zece probe au luat medicii epidemiologi iar acum se așteaptă rezultatele. Dacă s-ar confirma infectarea, acesta ar fi cel de-al 28 lea caz de scarlatină înregistrat în a doua parte a anului 2017. În toate cazurile a fost vorba copii cu vîrste cuprinse între 3 și 13 ani.
Spre deosebire de varicelă, rubeolă, rujeolă și oreion, scarlatina – și ea o boală a copilăriei – este cauzată de o bacterie și nu de un virus. Responsabil de apariția ei este streptococul beta-hemolitic de grup A. Pentru scarlatină nu există vaccin.
Atenție! Nu toate serotipurile acestui streptococ sunt implicate, ci numai cele care produc toxina eritrogenă; restul, de cele mai multe ori, cauzează simple angine streptococice.
O receptivitate mare pentru scarlatină au copiii sub 10 ani, grupa de vârstă cel mai frecvent atacată fiind 5-9 ani. În fapt, ea poate da lovitura imediat după epuizarea anticorpilor proveniți de la mamă (undeva după vârsta de 6-12 luni). S-a costatat că băieții sunt mai des afectați decât fetele și că boala apare cu o frecvență de 4-5 ori mai mare în mediul urban decât în mediul rural.
Conform ultimei raportări disponibile oferită de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor Transmisibile, în anul 2015 în sistemul de supraveghere au fost raportate 821 de cazuri de scarlatina, până la vârsta de 15 ani, dintre care 618 confirmate cu laboratorul, 180 cazuri confirmate clinic și 23 cazuri confirmate prin legatură epidemiologică. Județele Ilfov, Timiș, Sibiu au avut cele mai multe cazuri. Din cele 41 de județe și municipiul București doar 31 de județe au raportat cazuri de scarlatina în sistemul de supraveghere. Dintre cele 821 de cazuri de scarlatina: 67,2% au avut domiciliul în mediul urban și 32,8% în mediul rural.
Cum se transmite scarlatina la copii?
Microorganismul se răspândește pe cale respiratorie, fie direct, prin picăturile de salivă împrăștiate în aer în timpul vorbirii, strănutului, râsului etc., fie indirect, prin obiecte contaminate (jucării, obiecte de mobilier etc.), ceea ce-l face de neoprit atunci când pătrunde într-o colectivitate de copii.
Streptococul poate fi „cules” de la bolnavii de scarlatină care sunt contagioși începând cu sfârșitul perioadei de incubație, și anume cu 24 de ore înainte să apară simptomele, până în primele 24-48 de ore de la instituirea tratamentului antibiotic. În absenta tratamentului, bolnavii cu scarlatină pot fi contagioși și în perioada de convalescență, până la 10 săptămâni.
Cu aceeași „rată de succes” se poate lua și de la bolnavii cu angină streptococică, determinată de o tulpină de streptococ beta-hemolitic care are capacitatea de a secreta buclucașa toxină eritrogenă. „Darnici” sunt și cei cu forme ușoare de boală, care pot trece neobservate sau purtătorii sănătoși de streptococ beta-hemolitic tip A. Se estimează că aproximativ 20% din populație este purtatoare de streptococi beta-hemolitici la nivelul orofaringelui.
Scarlatina la copii – De ce unii copii fac scarlatină și alții nu, deși au bacteria în corp?
Dacă vă întrebați de ce unii copii fac scarlatină și alții nu, deși au bacteria în corp, ei bine, răspunsul nu este chiar simplu, întrucât implică un păienjeniș de factori, între care sistemul imunitar joacă un rol important. Practic, un purtător de streptococ nu este absolvit de risc, deoarece bacteria se poate înmulți oricând găsește condiții prielnice. Dacă nu le găsește o perioadă, există șansa ca organismul să se autosterilizeze.
Dacă va intrebati când se manifestă scarlatina la copii, află că, în general, scarlatina bântuie în perioada rece și umedă a anului (sfârșit de toamnă – început de primăvară), dar au fost destule cazuri înregistrate și lunile mai sau iunie. Chiar anul trecut au existat asemenea „excepții” în câteva școli din nordul țării.
Scarlatina la copii – 7 simptome caracteristice
1. Boala debutează cu febră, care poate atinge valori de 39-40°C, dureri în gât și vărsături.
2. Copilul e agitat, refuză mâncarea și are dureri puternice la înghițit.
3. Ganglionii locoregionali (cei de sub bărbie și de pe părțile laterale ale gâtului) sunt măriți și dureroși la pipăit.
4. Elocvente sunt modificările specifice ale limbii: în prima zi aceasta prezintă un depozit alb-slăninos („limbă de porțelan”), în a doua zi se descuamează dinspre margini spre bază, în a treia zi are vârful descuamat, în a patra zi e descuamată total și capătă o culoare zmeurie, apoi, în perioada de convalescență se reepitelizează (se acoperă de un strat de celule noi), situație cunoscută cu termenul de „limbă lăcuită”.
5. Erupția, cauzată de toxina eritrogenă secretată de streptococ, se instalează după 24-48 de ore de la debut. Aceasta este difuză, stacojie și e punctată de mici bubițe roșii, aspre la pipăit. Este mai intensă pe partea antero-internă a membrelor, la plicele de flexiune și mai ales la plica cotului, unde apare o linie transversală, ușor hemoragică (semnul Pastia).
6. Pe față, bolnavul prezintă paloare în jurul nărilor și gurii, care contrastează cu roșeața pomeților, aspect descris ca „masca lui Filatov” sau „facies pălmuit”.
7. După un interval de 7-14 zile, apare descuamarea furfuracee (cu fulgi ca de tărâțe) la nivelul feței și lamelară (în foițe) la nivelul extremităților.
Scarlatina la copii – Posibile complicații
Uneori, pot să apară complicații toxice în timpul evoluției bolii, ca urmare a eliberării în organism a unei catități mari de eritrotoxină. În aceste situații pot fi afectate inima (miocardită), rinichii (nefrite și glomerulonefrite), ficatul (hepatită toxică), articulațiile (artrite septice). Tot aici se adaugă așa-numetele complicații de vecinătate (otită, sinuzită, flegmon periamigdalian) și la distanță (pneumonie, meningită, pericardită, septicemie). Mai există și unele complicații postinfecțioase, care pot să apară la aproximativ trei săptâmâni de la episodul acut al bolii. Ele se produc prin mecanisme imunologice, din pricina similitudinii dintre unele țesuturi umane și antigenele structurale ale streptococului.
